Suntem noi o binecuvantare? Sunt eu o binecuvantare? Am fost si suntem o binecuvantare ca mai apoi sa fim si noi pentru ceilalti. E ca la pay it forward. De ce ramanem de multe ori egoisti cu ce avem, cu ce invatam, cu ce primim si uitam sa dam mai departe? As vrea sa pot sa-i ating pe cei cu care ma intalnesc cu o vorba buna, cu un gest frumos, cu o imbratisare calda sau cu o privire prietenoasa. Dar de atat de multe ori ma gandesc la binele meu, la comoditatea mea si raman rece, in loc sa ma incalzesc din ce in ce mai mult, pana sa ard de dragoste pentru cei din jurul meu. Zilele astea am tot citit capitolul dragostei, despre ce e dragostea.
Dragostea e rabdatoare - de cate ori ne agitam si pretindem ca totul sa se intample ca la cuptorul cu microunde, sau mai repede?
Dragostea e plina de bunatate - cum reactionam cand cineva ne jigneste, ne calca in metrou, ne imbranceste? [si asta e un exemplu unde putem sa aratam minima bunatate]
Dragostea nu e invidioasa - de ce ne uitam la ce are X si uitam sa fim recunoscatori pentru ceea ce ne-a dat Dumnezeu?
Dragostea nu se lauda - tot ce avem e pentru ca am primit. De ce ne laudam cu ceva pentru care nu avem niciun merit?
Dragostea nu este mandra - de ce ii privim pe oamenii de langa noi, cei pe care ii iubeste Dumnezeu la fel, cu superioritate?
Dragostea nu se comporta indecent - ii respectam noi pe cei jurul nostru?
Dragostea nu-si urmareste propriile interese - ne gandim noi la nevoile celor din jurul nostru? fii sigur, sunt destule!
Dragostea nu se supara - oh, nu mai comentez nimic
Dragostea nu se gandeste la rau - adica se gandeste la bine. Dorim si actionam pentru binele celui de langa noi?
Dragostea nu se bucura de nedreptate, ci isi gaseste placerea in adevar - Facem asta chiar daca inseamna sa nu ne fie noua bine?
Dragostea suporta totul
Dragostea crede totul
Dragostea nadajduieste totul
Dragostea sufera totul
Dragostea nu se sfarseste niciodata!

Dumnezeu este Dragoste. Si doar prin El putem avea acea dragoste ilogica, care ne depaseste din orice punct de vedere. 

cuvintele...

Saptamana asta am ascultat foarte, foarte mult o melodie faina despre cuvinte, despre importanta lor. De multe ori vorbesc, si nu realizez ceea ce spun, imi exprim gandurile pur si simplu. Uit ca pot sa daram pe cei de langa mine prin ele, uit ca daca nu le folosesc la timpul potrivit ratez ocazia de a-i incuraja pe ceilalti. Si astazi am gasit un pasaj pe subiectul asta in cartea "Toti sunt normali pana ajungi sa-i cunosti" a lui John Ortberg: "De multe ori cuvintele sunt singurul colac de salvare pe care-l putem oferi. Fiecare cuvant pe care-l rostim are puterea fie de a-i inviora pe cei carora le este adresat, fie de a le distruge cate putin spiritul si vitalitatea. Noi avem capacitatea de a oferi acceptare, dragoste si speranta; dar avem in aceeasi masura capacitatea de a judeca, de a condamna si de a rani". Intr-un post anterior aveam un citat tot in legatura cu folosirea cuvintelor: "Cu fiecare cuvant si actiune, intarim relatiile cu cei din jur, ori le slabim. Actiunile si cuvintele tale intaresc legaturi sau le slabesc?". E de acum 2 ani si un pic. Se pare ca mi-e greu sa invat lectia cuvintelor... 
Melodia e Words a lui Hawk Nelson: http://www.youtube.com/watch?v=anVweXDcxhA

Mă gândesc la zilele care au trecut, la ultimele săptămâni. A fost sesiune, de fapt, încă mai e. Mă gândesc ce am învăţat...şi conştientizez că am învăţat mai multe lucruri de viaţă decât pentru şcoală. Unul din principalele lucruri a fost să pierd, cum să pierd. Am avut parte de eşecuri. Eşecuri care credeam, sau cel puţin speram, că mă vor ocoli. Dar nu a fost aşa. Apoi am învăţat că de fiecare dată când te prezinţi la un examen, de fapt te prezinţi la două: cel propriu-zis şi la cel de corectitudine. Am învăţat că sunt lucruri mult mai importante pe lumea asta decât nişte examene. Pe ele le mai poţi da a doua oară, dar unele relatii nu pot fi reparate a doua oară. Mă uit la mine şi văd că de multe ori am judecat oamenii în funcţie de notele pe care le-au luat şi observ cât de mult greşeam. În orice caz, chiar dacă asta a fost cea mai urâtă sesiune şi pare a continua la fel, mă bucur că peste toate am putut să învăţ ceva cu care să rămân pentru totdeuna.

"Iertarea nu inseamna nesabuinta. Iertarea inseamna, in esenta, sa alegi sa-l vezi cu alti ochi pe raufacatorul tau. A ierta inseamna a trece peste, a nu te mai gandi la greseala. Tu nu il scuzi pe el, nu o aprobi pe ea, nici nu adopti parerea lor. Doar iti dirijezi gandurile referitoare la ei pe traseul cerului."

'Cu fiecare cuvant si actiune, intarim relatiile cu cei din jur, ori le slabim. Actiunile si cuvintele tale intaresc legaturi sau le slabesc?'

Who makes
The sun light up my shadows
When the darkness tries to follow me
Who makes
The air that brings me life
So I can breathe the love that's given to me

CHORUS:
You make everything good
Everything wonderful
You grace my days
And heaven fills my view
Let's forever sing
You make everything pure
Everything beautiful
You make me see the only thing that's true
It's you

Who makes
The waters of my sorrow part
And leads the gladness into my heart
Who makes
The rivers run that wash away
And clean my soul to make a new start

You hung the moon
You placed the stars that shine your love for me
I hope all that I do
Will show reflections of you

Jaci Velasquez - You

Romania!

scriu acum pentru ca ma numar printre aceia care sunt suparati pe Romania, pe ce se intampla aici, care ar vrea sa plece oriunde altundeva [ok, poate nu chiar oriunde].
am avut ocazia sa mai ies din bucuresti vara asta si am ramas placut impresionata de frumusetea Romaniei!! cateva zile in Brasov m-au facut sa imi dau seama ce tara frumoasa avem, ce oameni frumosi avem! am fost orbita de falsitatea si dezinteresul celor care conduc Romania si am uitat sa ma uit la acei oameni care merita atentia mea, oameni de la care ai ce invata, oameni care te incurajeaza chiar daca nu stiu ca tu chiar ai nevoie de un cuvant bun!
pretuiti Romania, pretuiti oamenii ei!